În fiecare zi, suntem înconjurați de sunete, fie că este vorba de zumzetul unui frigider, de vibrația unui telefon, de zgomotul traficului în depărtare sau de melodia unui cântec la radio. Sunetul vine la noi în mod constant și adesea nu ne gândim de două ori la el.
Cu toate acestea, atunci când majoritatea oamenilor se opresc să se gândească la sunet, se gândesc imediat la cât de tare sau de moale este acesta. Aceasta se numește amplitudine, și reprezintă înălțimea (sau volumul) undelor sonore. Aceasta este o parte a ecuației, dar există o altă latură a sunetului pe care adesea nu o luăm în considerare: frecvența.
Gândiți-vă la bubuitul slab al unei furtuni îndepărtate și la semnalul sonor ascuțit și ascuțit al unui ceas cu alarmă. Aceste sunete se simt foarte diferit, nu-i așa? Nu doar volumul se schimbă, ci și frecvența sau numărul de vibrații pe secundă care conferă fiecărui sunet caracterul său unic.
Așadar, dacă v-ați întrebat vreodată de ce anumite sunete sunt mai ușor de ascultat, în timp ce altele vă fac urechile să țiuie, vă voi explica diferența dintre sunetele de înaltă frecvență și cele de joasă frecvență.
Ce este frecvența sunetului?

Frecvența sunetului se referă la numărul de vibrații sau cicluri pe care unda sonoră le face pe secundă.
Imaginați-vă că este ca ritmul unui val în ocean sau cât de repede se mișcă în sus și în jos. Această viteză, sau frecvență, determină cât de înalt sau de scăzut va fi sunetul, ceea ce noi percepem ca înălțime.
Astfel, de fiecare dată când vorbiți, cântați sau chiar fredonați, creați sunete la frecvențe diferite, adesea fără să vă dați seama.
Dacă vorbiți pe o tonalitate mai înaltă, cum ar fi atunci când imitați o voce înaltă, aceasta este o frecvență mai înaltă. În schimb, atunci când vorbiți pe un ton profund, scăzut, în stilul NPR, atingeți frecvențe mai joase. De fapt, probabil că vă deplasați printr-o întreagă gamă de frecvențe doar purtând o conversație normală.
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, să ne uităm la câteva exemple: Fluieratul unui câine ar putea avea o frecvență foarte înaltă, mult peste ceea ce oamenii pot auzi, în timp ce mârâitul unui leu se află la capătul inferior al spectrului de frecvențe. Bâzâitul frigiderului dumneavoastră? Este un sunet de joasă frecvență. Tonul de apel al telefonului dumneavoastră, pe de altă parte, poate atinge o frecvență mai înaltă.
Frecvența sunetului se măsoară în hertzi (Hz), sau cicluri pe secundă. Un hertz înseamnă că unda sonoră face o vibrație completă într-o secundă. Astfel, atunci când auziți un sunet la 100 Hz, înseamnă că unda sonoră vibrează de 100 de ori pe secundă. Frecvența fundamentală joasă a unei chitare bas se poate situa în jurul valorii de 40 Hz, în timp ce un sunet strălucitor de clopot poate ajunge până la 4 000 Hz (4kHz) sau mai mult.
Cu cât frecvența este mai mică, cu atât înălțimea este mai mică, iar numărul de cicluri pe secundă este mai mic.
Oamenii pot auzi frecvențe între 20 Hz și 20.000 Hz. Aceasta este gama noastră audibilă. Sunetele sub 20 Hz se numesc infrasunete. Gândiți-vă la bubuiturile joase ale tunetului sau ale cutremurelor. Pe de altă parte, sunetele de peste 20 000 Hz sunt ultrasunete, cum ar fi bipurile ascuțite de la anumite dispozitive medicale sau unele fluierături pentru câini.
În cea mai mare parte a experiențelor noastre zilnice, sunetele pe care le auzim se încadrează în domeniul frecvențelor medii, care este de obicei între 300 Hz și 3.000 Hz. Această gamă este cea în care are loc cea mai mare parte a vorbirii umane și în care se află majoritatea instrumentelor și sunetelor pe care le percepem cel mai clar. Atunci când ne deplasăm în afara acestei limite, intrăm fie în extrema frecvențelor înalte, fie în cea a frecvențelor joase, pe care le experimentăm diferit.
Înțelegerea sunetului de înaltă frecvență
Pentru a explica sunetul de înaltă frecvență, vreau să încep prin a păși în lumea ultrasunetelor. Din nou, acestea sunt unde sonore care vibrează la frecvențe mai mari de 20.000 Hz (sau 20 kHz). Probabil ați mai auzit termenul "ultrasunete", de obicei în contextul imagisticii medicale, unde medicii îl folosesc pentru a arunca o privire în interiorul corpului.
Cu toate acestea, ultrasunetele nu sunt o invenție modernă. Aceste unde sonore există de când există sunetul în sine.
De fapt, animalele au folosit ultrasunetele cu mult înainte ca oamenii să-și dea seama cum să le folosească. De exemplu, liliecii și delfinii sunt maeștri ai ecolocației. Ei emit unde sonore de înaltă frecvență pentru a naviga și a vâna.
Delfinii emit clicuri și ascultă ecourile care le revin, permițându-le să localizeze prada sau chiar să comunice între ei.
Deși nu suntem conștienți de ele, aceste frecvențe superioare pot influența modul în care ne simțim sau reacționăm la anumite situații, fie prin vibrațiile pe care le creează, fie prin utilizarea tehnologiilor care ne modelează lumea.
Înțelegerea sunetului de joasă frecvență
Sunetele de joasă frecvență, în special cele sub 20 Hz, sunt denumite frecvențe ultra-joase sau infrasunete. Aceste sunete sunt atât de profunde și de lente încât nu le putem auzi, dar sunt totuși o parte importantă a lumii noastre.
Unele evenimente naturale, precum erupțiile vulcanice sau mișcarea valurilor oceanice, generează aceste frecvențe foarte joase. Chiar și unele animale mari, care se mișcă rapid, precum elefanții, folosesc infrasunetele pentru a comunica pe distanțe mari. Aceste unde sonore traversează pământul și aerul pe o distanță de kilometri, fiind perfecte pentru a trimite semnale prin spații vaste.
Noi, oamenii, am găsit, de asemenea, modalități de a valorifica sunetele de foarte joasă frecvență. Mașinile mari, precum motoarele și turbinele, produc adesea vibrații de joasă frecvență pe care, de obicei, le simțim mai mult decât le auzim.
În lumea muzicii, infrasunetele pot fi folosite în mod deliberat pentru a crea un zgomot profund al unui subwoofer la un concert. Deși este posibil să nu auziți sunetul direct, corpul dumneavoastră îl simte.
Gestionarea sunetului de înaltă și joasă frecvență într-un mediu de studio
Acum, înainte de a intra prea adânc în știință, să trecem la ceea ce contează cu adevărat pentru tine ca muzician sau producător: modul în care aceste frecvențe înalte și joase afectează configurația studioului tău. La urma urmei, suntem aici pentru a face muzică, nu?
În studio, avem de-a face cu sunete de la ambele capete ale spectrului de frecvențe. Întrebarea este: cum gestionați toată această gamă și cum ar trebui să vă gândiți la ea?
În primul rând, să vorbim despre partea de jos.
În majoritatea configurațiilor, monitoarele de studio obișnuite sunt concepute pentru a acoperi o parte decentă a spectrului de frecvențe joase. De obicei, aceste monitoare pot gestiona frecvențe până la aproximativ 40 Hz. Dar atunci când doriți cu adevărat să săpați adânc în teritoriul sub-bass de la 20 Hz la 40 Hz, veți dori un subwoofer.

Treaba unui subwoofer este să reproducă aceste frecvențe ultra-joase pe care monitoarele obișnuite nu le pot atinge, oferindu-vă spectrul complet de sunet, în special dacă mixați genuri precum EDM, hip hop sau muzică de film.
Acestea fiind spuse, nu toți producătorii au nevoie de un subwoofer. Dacă monitoarele dvs. se descurcă decent cu frecvențele joase și nu lucrați la melodii încărcate cu subgrave, s-ar putea să nu aveți nevoie de un plus de putere. Asigură-te doar că monitoarele tale au un răspuns bun, clar, în partea de jos, și vei fi în regulă pentru majoritatea proiectelor.
La celălalt capăt al spectrului, avem frecvențele înalte. Tweeterele sunt responsabile de gestionarea frecvențelor înalte, de obicei de la aproximativ 2.000 Hz până la 20.000 Hz (sau chiar mai mult, în unele cazuri). Acestea sunt frecvențele care adaugă claritate, prezență și detalii mixajului dvs. Aici veți auzi partea superioară ascuțită a unei tobe, strălucirea țambalelor sau strălucirea unei voci.
Cum să vă tratați studioul pentru frecvențe înalte și joase
Acum că am înțeles bine cum funcționează frecvențele înalte și joase, să vorbim despre cum să vă tratați studioul ținând cont de acestea. Așa cum am spus în mai multe articole din trecut, dacă studioul dvs. nu este tratat corespunzător, chiar și cel mai bun echipament nu vă va oferi sunetul pe care îl căutați.
Știm că undele sonore sună diferit în funcție de frecvența lor, dar și că acționează diferit. Sunetele de înaltă frecvență au lungimi de undă mai scurte, ceea ce înseamnă că nu se deplasează la fel de ușor prin materiale.
În schimb, acestea tind să se reflecte pe suprafețe dure, cum ar fi pereții, ferestrele și metalul. Dacă ați auzit vreodată acel ecou enervant atunci când înregistrați într-o cameră netratată, atunci frecvențele înalte își fac treaba.
Pe de altă parte, frecvențele joase și medii au lungimi de undă mult mai mari. Aceste sunete joase au un pic mai multă "masă" și pot trece mai ușor prin materiale. De asemenea, ele tind să se acumuleze în colțuri sau în zonele în care undele sonore se întâlnesc la anumite unghiuri. Acesta este motivul pentru care s-ar putea să observați că piesele dvs. pline de bas sună tulbure sau nedefinit în spațiile netratate.
Așadar, întrebarea este cum tratăm aceste tipuri diferite de frecvențe în mod individual?
Tratament acustic și izolare fonică pentru frecvențe joase
Deoarece frecvențele joase, cu lungimile lor de undă mari, pot trece cu ușurință prin suprafețe dure, trebuie să luăm în considerare aspecte speciale atunci când încercăm să le gestionăm.
Trapele de bas sunt prima și cea mai eficientă piesă din puzzle-ul tratamentului acustic.
Acestea sunt concepute special pentru a face față frecvențelor joase, care, așa cum am menționat mai devreme, tind să se adune în colțuri. Acestea funcționează prin absorbția excesului de energie de joasă frecvență și prin reducerea rezonanțelor nedorite.
Cele mai eficiente capcane de bas sunt fabricate din materiale dense și absorbante, cum ar fi fibra de sticlă sau lâna de piatră, care au un coeficient ridicat de absorbție a sunetului la frecvențe joase. Acest lucru înseamnă că sunt foarte bune la absorbția tonurilor grave mai profunde.
În plus față de capcanele de bas, puteți utiliza și panouri de absorbție a frecvențelor joase, în special pe pereți. Aceste panouri sunt adesea realizate din spumă mai groasă sau material fibros dens. Acestea ajută la absorbția frecvențelor medii joase (care variază aproximativ între 100 și 300 Hz) și curăță și mai mult acustica generală a camerei.
Acum, dacă locuiți într-un apartament sau în camere apropiate cu vecini, veți dori să vă asigurați că acele sunete de joasă frecvență nu se scurg în camerele vecine. Undele sonore de joasă frecvență călătoresc departe, iar mixajele dvs. pline de basuri pot fi ușor deranjante pentru cei care locuiesc sau lucrează în jurul dvs.
Pentru izolarea fonică a studioului dvs. pentru frecvențe joase, concentrați-vă pe izolarea camerei de mediul extern. Adăugarea de masă pereților, podelei și tavanului folosind vinil încărcat cu masă (MLV) sau gips-carton dublu stratificat este un bun început.
Dacă doriți cu adevărat să treceți la un nivel superior, puteți decupla structura camerei dvs. folosind canale elastice sau cleme de izolare. Aceste sisteme creează practic un "gol" între pereți și tavan, împiedicând vibrațiile să treacă prin materiale.
Pentru podea, luați în considerare utilizarea de tampoane izolatoare din cauciuc sau podele flotante pentru a absorbi impactul vibrațiilor de joasă frecvență.
Tratament acustic pentru sunete de înaltă frecvență
În timp ce sunetele de foarte joasă frecvență ar putea fi provocarea cea mai dificilă, sunetele de înaltă frecvență au propriul lor set de probleme în mediul de studio.
Spre deosebire de frecvențele joase, sunetele de înaltă frecvență au lungimi de undă mult mai scurte și, ca urmare, sunt mai predispuse la reflexie. Acest lucru înseamnă că, fără un tratament adecvat, studioul dvs. ar putea deveni rapid o mizerie de ecouri nedorite.
Pentru a controla sunetele de înaltă frecvență, veți avea nevoie de materiale care să absoarbă sau să difuzeze sunetul înainte ca acesta să aibă șansa de a se reflecta asupra dumneavoastră. Spuma acustică este o alegere obișnuită. Veți dori să amplasați strategic panouri de spumă pe primele puncte de reflexie, unde sunetul de la monitoarele dvs. lovește mai întâi și apoi ricoșează în dvs. De obicei, acestea includ pereții din stânga și din dreapta difuzoarelor, precum și tavanul direct deasupra.
O altă opțiune este utilizarea panourilor din fibră de sticlă învelite în material textil. Acestea sunt excelente deoarece pot gestiona o gamă mai largă de frecvențe, nu doar frecvențe înalte, și sunt adesea mai eficiente decât spuma atunci când vine vorba de uniformizarea acusticii într-o cameră.
Pentru ferestre, puteți folosi perdele grele, care sunt suficient de groase și de grele pentru a absorbi reflexiile de înaltă frecvență din sticlă.
Gânduri finale
În timp ce urechea umană își petrece cea mai mare parte a timpului percepând sunete în gama frecvențelor medii, sunetele de joasă și înaltă frecvență sunt foarte importante pentru noi ca producători și ingineri. Chiar dacă este dificil să nu ne gândim la frecvențele ultra-înalte și joase ca la niște sunete aparent imaginare, deoarece acestea nu fac parte din auzul nostru uman, știm acum că au un impact semnificativ asupra modului în care se simt lucrurile , iar acesta este un concept important pe care trebuie să îl luați cu dvs.